Clubul Colectiv sau drama de a avea cel mai real coșmar colectiv

Când nu te afli intr-o zonă de conflict militar si nu vezi moartea la tot pasul, imaginea unur trupuri arse este atât de socantă că poți să juri ca nimic nu e real, îți pui tot felul de întrebări și te întrebi cum de a fost posibil, din pacate realitatea e ca există o mare de inconstiență și oameniilor le scapă foarte multe aspecte din vedere mai ales când e de activități care ar trebui sa fie inofensive.

Eu unul mi-am inchis telefonul sambata dimineață imediat după ce am aflat știrea, nu ca aș avea tone de prieteni care să se îngrijoreze dar nu voiam ca în weekend sa imi peterc timpul gandindu-ma la acest eveniment, poate am fost puțin egoist dar personal nu am vrut sa imi exprim nici o parare intr-un timp imediat.

În ultimii ani am lasat-o moartă cu concertele si cu cluburile și gandind la rece daca evenimentul acesta ar fi avut loc acum 6-7 ani, sansele ca eu sa fiu acolo erau mari, prea mari ca sa ma gandesc la ele, acum cativa ani am stat la câtiva centimetri pe scena in fostul LMC (in forma unui simplu simpatizant din public invitat sa zbiere la microfon piesa „ultimul drum”) de unul dintre chitaristi care acum nu mai este printre noi, am 2 chitari pe perete pe care doar praful s-a pus, si cred ca din pacate o sa fie doar un simbol care o sa imi aduca aminte cum îți poți pierde viața indiferent de pasiunea pe care o urmezi, fie ca e vorba de o chitara, o camera sau o surubelniță moartea nu face diferența.

Totusi as vrea sa revin un pic asupra evenimentului si sa îmi expun o părere prin prisma experiențelor si cunoștințelor pe care le am despre „economia” si comunitatea acestui tip de muzică, cât si despre exeriența din diverse cluburi ale căror accesibilitate de ieșire exste extrem de redusă.

Principala cauză a tragediei se recunoaste că a fost materialul fonoizolant de pe stâlpii existenți în incăpere.Acum mulți își pot pune întrebarea: „De ce sa existe acel material pe stâlpi?”, raspunsul este probabil pentru a exista o sonorizare/acustică cat mai buna, însa din nefericire a fost total neinspirată.

Ce ma intriga foarte mult este ca nimeni nu s-a gandit ca existența materialelor inflamabile la un nivel atat de scazut ( aprox 1.9-2.2 metri) implica riscuri majore( la acel nivel de amplasare un incendiu ar fi putut fi pornit chiar si de o simpla brichetă ), cu toate ca au fost anunțate folosirea materialelor pirotechince chiar la TV, nu cred ca existat o echipa care sa testeze serios siguranta desfasurarii efectelor, ca materialul fonoizolant nu a fost ignifug permanent este alta poveste, însă nu cred ca s-a facut neaparat economie pentru ca pe stalp nu erau nici 4 metri patrati de material, avand in vedere ca stalpul era izolat doar 2/4 ( din cate stiu eu ma refer la fețele stalpului ) și in special fața in față cu scena ( suma ca acel material sa fie ignifug permanent era poate cu maxim 200 de lei mai mare), dar ce nu se stie e ca materiale de acest tip ignifuge sunt mult mai rar disponibil pe piață cu atat mai putin pe piața romanesca, si cred ca nimeni nu a luat în calcul posibilitatea ca acel material sa ia foc deși prin definiție toate materile fonoizolante au in compozitie material usor inflamabile.

Nu am să ma afund mai mult în „anchetă”, asta e treabă autoritățiilor „competente” și din pacăte anchetele acum sunt tardive și cicatricea colectiv nu poate fi acoperita de nici o grefă de piele.

Share the joy

Leave a Reply