Inca o zi amara …

This article has been written before more than 24months, information might old.

very sadNu pot spune cati dintre voi ati avut senzatia ca exista undeva stocat prin memoria voastra un gand ce nu poate fi inlaturat , si a carei procesare se face in mod constant un gand cu o mie de legaturi , un gand , gandit si razgandit , un gand care te trezeste sau te adoarme un gand care te ajuta sa visezi sa speri sa traiesti sa urasti , un gand atat de puternic incat numai orice alt gand simplu are se leaga intr-un mod inexplicabil cu acest gand care iti macina linistea interioara , si totusi cum apare acest gand de unde , cum si de ce ?

Oare ce sentiment , ce traire , sau ce trauma poate crea astfel de gand care isi are limitele intre angelic si abominabil , de ce acel gand iti seaca pofta de existenta intr-un mod straniu , un gand care parca te coboara printre narcomani un gand o simpla comanda intr-un mediu atat de complex si care totusi reuseste sa refaca sau sa distruga intregul organism ….

Poate ar trebui sa fiu mai direct si atunci poate ar fi mai clar pentru oricine insa nici eu nu sunt atat de sigur ca vreau sa impart cu cineva astfel de trairi interioare , dar presupun ca odata scrise si oarecum publice reprezinta un mod de eliberare si poate de uitare , insa e greu sa uiti un lucru la care te ai gandit mai des decat numarul total de minute pe care le ai trait ..

Totul incepe foarte simplu prin mine , in trecut si in prezentul apropiat identificat prin prisma proprie ca o persoana cu idei si conceptii stabile a caror stabilitate se bazeaza pe alte mii de ganduri si nu in ultimul rand se bazeaza pe „placerea proprie” , un lucru care ma face sa ma intreb ce imi este propriu si de ce am anumite gusturi si nu altele raspuns se poate gasi dar tot sirul de raspunsuri se incheie inevitabil undeva , unde raspunsurile devin un nonsens .Desi orice fara sens poate sa aiba un sens daca ii dam noi unul dar nu asta conteaza .

Si cum aminteam de gusturi si conceptii credeam ca ale mele sunt inamovibile , ma stiam o persoana indiferenta si foarte independenta , fara a fi atras de nimic din jurul meu , o persoana cu putine lucruri cu adevarat indispensabile , o persoana rece fara prea multe sentimente , fara vise , fara prea mari idealuri , insa totul se pare ca are un sfarsit si eu am ajuns sa cunosc si acest sfarsit cu parare de rau acum sunt nevoit sa spun : „DA” am fost in cele din urma adus in alta stare decat starea mea implicita si nu vorbesc aici de atractie sexuala care oricum e normala ci vorbesc de altceva , simt ca o parte din mine s-a desprins si a plecat de langa mine , simt ca vreau sa uit orice , si am sa uit pana la urma , dar nu ma inteleg de ce sunt atat de pasional uneori pentru cineva pot sa fac orice , si pretuiesc lucrurile mai mult decat propria-mi viata , este ceva inexplicabil , vreau sa fiu iar EU fara nici un gand care sa imi asupreasca libertatea , si nu mai vreau sa ma implic in nimic .

Share the joy

Leave a Reply