Povestea copilului fara credinta

This article has been written before more than 24months, information might old.

A fost odata un copil , cu ani in urma , un copil ca toti copiii nascut intr-o familie crestina din Romania , si acest copil traia cu intreaga familie , cu parintii cu unchiul , bunica si uneori un strain . Si in frageda copilarie acest copil isi petrecea o mare parte din zi ascultand invataturile bunicii , era inca mic dar auzise deja de proverbul autohton precum ca ” cine nu are bunici sa isi cumpere ” asadar pe acea vreme el credea cu tarie ca oamenii batrani pot fi o buna sursa de invatare si informare ( mai tarziu si-a dat seama ca se insala si ca exista de fapt carti , net si diferiti oameni de la care poti invata ceva ) , dar chiar si la varsta aceea cand inca era la mare distanta de varsta reprezentata de cifra maxima din baza octala intelegea ca inainte sa accepte ceva trebuie mai intai sa gandeasca putin ( cat de putin se putea pe atunci ) si sa se intrebe ce il determina exact ca sa accepte informatia primita .

Copilul era agasant si intreba in mod enervant mereu ” de ce ? ” , neprimind uneori din nefericire un raspuns concret , si astazi mai vad copii care isi intreaba parintii cu ochii parca insetati de curiozitate , ” de ce ? ” si unii parinti care nu au interesul sa hraneasca curiozitatea copiilor raspund ignorant si sfasietor ” de aia ! ” , iar copilul intristat si dezamagit nu mai poate face nimic , si ramane impietrit si frustrat .
Din fericire tatal copilului de care va povestesc a fost un tata si un parinte responsabil care in masura posibilitatilor si a stadiului de odihna a raspuns satisfacator la poate sutele de mii de intrebari de forma ” de ce ? ” si uneori copilul a mai capatat si o mangaiere parentala pe cap , care cred ca l-a ajutat sa tina amintirea vie si inca dupa mai bine de un deceniu jumatate sa poata sa o viseze si sa zambeasca in somn la revederea imaginii amintite .

Dar acest copil desi cu o familie relativ numeroasa nu prea a avut persoane de la care sa poata invata prea multe , in afara de tatal lui cu care nici macar nu isi petrecea prea mult timp iar uneori tatal mai era si nervos , probabil din cauza problemelor personale pe care un copil venit pe lume de cativa ani nu le poate intelege pe deplin , si chiar cand le intelege nu vrea sa le accepte stie ca este copil , si nu vrea sa sufere , vrea sa se simta in centrul familiei , vrea sa stie ca este iubit si ca pentru parinti este persoana indispensabila .

Asa ca dat fiind faptul ca mare parte din comunicare se efectua cu bunica , se presupune ca peste acest copil ea avea cea mai mare influenta . Bunica fiinta profund religioasa la acea vreme , ( desi in tinerete nu fusese , dar pe unii cred ca ii sperie moartea ) , invoca des cuvantul dumnezeu , copilul era sceptic , de altfel el deja avea experienta cu mos craciun , cu barza , cu iepurasul de pasti si cu zana maseluta , toate ii pareau aberatii , deductia cu mos craciun a fost simpla pentru ca , acest copil plimbat ( tarat ) prin piata uneori observa cu usurinta ca orice obiect nu apare din senin ci este cumparat , si mai observase ca China facea cam tot ce era pe piata , inca nu stia unde e pozitionata China pe glob si nici cum arata un chinez dar stia ca lucrurile nu se fabrica pe meleagurile noastre , in logica copilului totul era foarte clar , parinti ma intreaba ce vreau cand se apropie ziua unei sarbatori religioase , si pe urma se foiesc sa ascunda ce am zis ca vreau , prea amatoristic pentru perspicacitatea copilului care era atat de nesimtit ca nu astepta cea de a doua zi pentru a primi oficial cadoul . Copilul era atat de obraznic incat cu vehementa spunea ca nu mai vrea sa auda de ideea de mos craciun , el vrea sa auda unde au ascuns cadoul .

Apoi saracul copil a ” beneficiat ” si de un loc de plimbare regulata si anume biserica , unde era dus sa se , roage , ii se parea stupid , si cand inchidea ochii strangea tare din ei ca si cum si-ar concentra micul creier sa purceada catre alte locuri , se gandea ca e foarte aiurea sa fie obligat sa faca asta , inconjurat parca de monstrii cu fete ridate care duhneau a les , si care parca veneau aici in speranta ca o sa mai prinda o zi in plus sa vada lumina zilei , copilul tine minte chiar si acum pernele rosi pe care punea genunchi undeva intr-o biserica pe la Doamna Ghica , si cum era pus sa sarute geamul rece scarbos si plin de bacterii provenite de la mumiile stafidite care stateau in sir indian sa isi lase balele infecte pe geamul rece si spalat al unor icoane .
Ce memorii lugubre , dar chiar si in atmosfera bisericii terifiante , curiozitatea nu il parasea pe copil care se uita in sus si se intreba de ce naiba cladirea asta are aceasta semisfera in sus ( cupola ) , ma gandeam ca nimeni nu e asa inalt si ca oricum se iroseste spatiu aiurea , ma enerva si faptul ca nu aveam acces in biserica dupa zidul mare si auriu , si aveam impresia ca dupa acel zid stau lucrurile interesante , copilul era asa nesimtit ca incerca sa se apropie sa asculte cele doua voci groase venite din spatele marelui zidului auriu care nu se termina in tavan .
Dupa momentele terifiate uneori trebuia sa accepti si plictiseala perpetua , nu era mare lucru de vazut si de invatat intr-o biserica , copilul era fascinat de scaunele de lemn negru masiv totusi erau asa mari si si erau escaladate cu greu de corpul firav al copilului pe care il intrigau gaurile in forme ciudate din spatarele scaunelor .
Copilul era nedumerit atunci cand se afla in biserica cand ii se spune de catre rude ” pe tine te asculta dumnezeu ” , pentru ca stia ca nimeni nu il poate asculta decat daca vorbeste si oare de ce pe el ? , de ce pe oricine ? , si cum si de unde stie daca il asculta sau nu , daca nu ii raspunde ? , si de unde stie ca dumnezeu intelege limba romana ? Adica limba romana a aparut dupa ce a existat notiunea de dumnezeu , si se intreba copilul daca dumnezeu a invatat-o , si de ce ar invata o forta suprema o limba creata de propria creatie ? Da copilul era foarte nedumerit pentru ca ii sa spus ca dumnezeu e in ceruri si , daca avea un loc unde era , nu il intelegea ca infinit , il intelegea ca un fel de „om” supranatural cum unii chiar si maturi si crestini ignoranti il inteleg si acum , un infinit nu poate sa stea intr-un loc numit ceruri care pare finit din punct de vedere lingvistic .

Asadar copilul si intrebarile sale il impiedicau sa creada pur si simplu , acest ” de ce ? ” ii macina mintea si il facea sa isi imagineze in fiecare zi ca vrea sa zboare si sa ajunga departe era atat de visator incat isi construise pe balcon o racheta cu care voia sa zboare , de pe planeta catre stele .

Astazi copilul care a fost nu mai este , este doar un adult care scrie in fata tastaturii acum si ale carui vise de calatorie in spatiu s-au naruit dar , acest adult de fiecare data cand se uita catre cer stie ca acolo sus , in ” ceruri ” se afla mii de planete ca a noastra si poate ca undeva departe pe acele planete exista fiinte care se iubesc si care se ajuta reciproc doar pentru ca relatia de simbioza ii face fericiti nu pentru ca asa le dicteaza forte divine imaginare pe care nu le pot intelege .

Share the joy

Leave a Reply