Sambta readuce trecutul

This article has been written before more than 24months, information might old.

Astazi m am trezit relativ devreme cu gandul de a o ajuta pe bunica mea sa transporte niste carne de miel , avand in vedere ca in perioada viitoare vor aparea preparatele specifice sarbatorii pascale , si cum bunica mea a hotarat sa cumpere atat de timpuriu produsele din carne de miel , a trebuit sa ne deplasam la obor acolo unde se comercializa chiar in vremea premergatoare a acestor sarbatori crestinesti , sa fiu sincer dupa cum deja multi dintre voi stiti eu am indoieli si rezerve in ceea ce priveste crestinismul , dar asta e doar din punct de vedere personal dupa cum am mai spus , respect si stimez pe oricine care ma respecta indiferent de credinta sa care oricum in secolul 21 nu prea mai are nici o importanta , ca sa fac o scurta paranteza am sa spun ca acum lumea se imparte in doua categori si anume unii care cred prea mult si alti care nu cred deloc .

Dar din nou aceste aspecte nu au relavanta si nici importanta in ziua mea de sambata care tocmai a trecut , si continuand am sa spun ca aflandu-ma prin cartierul meu natal , zona din bucur obor mi am amintit cateva lucruri din copilarie , e atat de ciudat am imprimate in memorie atatea informatii din copilarie , poate parea de necrezut dar trecand prin piata exact mi am adus aminte de un loc unde am fost martorul ocular al unui eveniment nedrept , mai precis un idiot de vro 20 si ceva de ani vatama acum vro 15 ani un caine exact acolo , si eu din toata fiinta mea mica , si neevoluata mi as fi dorit , sa il omor pe acel om , sa il macelaresc pentru astfel de atrocitate , si suna neetic dar va spun ca violenta nu merge stopata decat prin violenta , si acum regret momentele in care nu am actionat violent atunci cand era cazul , si acum parca vorbesc din prisma spiritului „faschisten” ( fascism – legea punului – Germana ) , si poate o sa fiu acuzat aici de nazism , extremism si de o perceptie ingusta , dar sunt de parere ca anumti receptori accepta numai un tip de mesaje si astfel ca sa putem comunica avem nevoie de acelas „limbaj” violent sau nu …

Continundu-mi traseul prin piata mi am adus aminte si de cum alergam eu ca un zapaug si eram fascinat de magazinele ce comercializau , pesti si undite , plaste in coltul drept din fundul pietei , acum oricum totul s-a schimbat e mult mai populat , aglomerat si zgomotos … , intrand in hala de carne am vazut scarile pe care obisnuiam sa ma sui intruna si sa le cobor ( cred ca eram hiper activ ) jos langa scarii erau oameni ce vindeau adidasi si altele tin minte ca atunci cand nu existau magazine , parintii mi au cumparat de acolo , si faptul asta mi a adus aminte de perioada , cand parinti mei mi au cumparat role , vina lor oarecum pentru ca la ce varsta aveam …… , perseverent atunci mai mult decat acum am incercat sa le utilizez dar dureroase au fost incercarile mele drept urmare , am socotit la vremea respectiva ca ele sunt cauza durerlor mele de genunchi asa ca le am aruncat la ghena , eram agresiv cand eram mic aruncam in oameni cu tot ce prindeam , de regula in apropiati dar nici straini nu scapau , aveam un nene ” nea Sandu ” care avea el niste probleme locomotorii ( aka era semi-handicapat ) , e de mic aruncam de la balcon in el cu tot ce prindeam , mi se parea atat de amuzant … pe urma am inceput sa arunc in orice om ce trecea pe sub balcon , proiectilele mele erau de regula din materiale dure .. asta pentru ca in casa aveam un cazan plin cu fieratani , insa aveam grija sa nu iau chestii foarte dure , luam piultie si suruburi mici nu aruncam niciodata cu chesti , mai mari eram constient ca pot sa omor pe cineva … ( nu ca mi ar fi pasat … ) , si cand eram mic mi sau citit multe povesti , aveam o memorie buna , imi aduc aminte ca am indus in eroare la varsta aceea numeroase persoane cu faptul ca eu stiu sa citesc ( nu eram la scoala ) dar , parintii mei imi citisera anumite povesti si aveam o capacitate de a memora o poveste in intregime si a reda-o , ma uitam in carte si citeam … dar nu de pe foaie ci din memorie , teoretic acum deja puteti sa ma considerati nebun dea dreptul cand voi zice ca eu inca imi aduc aminte si cuvinte pe care mi le spuneau parintii cand eram in carucior , semnificatia lor descifrand-o imediat dupa ce am inteles limbajul rudimentar , dar sa stiti ca bebelusi , chiar inainte de a vorbi inteleg anumite cuvinte chiar daca ei nu stiu inca sa vorbeasca , oricum am invatat limbajul ce imi era necesar imediat , si acum o sa trec intr-o zona mai rusinoasa si o sa spun ca atunci cand eram mic intodeauna spuneam ca ma duc la toaleta si spuneam si cand ma intorceam , aici e probabil vina bunicii care m-a educat intr-un spirit mult prea politicos …

Personalitate aveam atunci ca si acum si ceea ce nu imi placeam nu faceam indiferent de consecinte , muscam chiar , loveam , tipam , nici dracu nu se punea cu mine aici e greseala copiilor cand cred ca sunt buricul pamantului , dar eu nu eram mereu hiper activ , adesea cand ma mama ma plimba prin parc erau numeroase momentele cand eu meditam linistit la soare in bazinul din obor ( care era secat la acel moment ) , imi aduc atat de bine aminte si amplasamentul fiecarei aparat de disctractie de acolo , la inceput intrand dinspre piata spre obor erau aliniate , caluti , vata pe bat , masinile electice , un joc mecanic de fotbal si un fel de caracatita , ca sa spun ca pot sa sap mai adanc in meorie si sa afirm ca imi aduc aminte atunci cand taicamiu a intalnit acolo in parc o persoana care avea acelas nume de familie si avea si un copil cam de aceias varsta care avea si el acelas nume de famile ( evident) si acelas prenume ca si mine ( Andrei ) , adevarul e ca stiu si unde am reusit sa ma tin prima data pe picioarele mele , si anume langa statuia din parcul obor pe partea dreapta , acolo unde am ” zburat ” prima data si spun zburat pentru ca eu cand mi am dat drumu nu am mers ca orice copil normal ci am alergat direct ….

Pe statuia respectiva ma suiam des si chiar acolo am invatat sa numar , in acel parc am avut si prima bataie din viata mea ( departe de parinti in niste tufisuri anexe ) desi eram vai de mama mea , eram pasionat de lupte , tin minte si o cazatura destul de urata care am avut-o la genunchiul drept , se intampla pe scarile care sunt in legatura cu strada si conduc catre statuie si se intampla cam pe la ora 6 si ceva cand tocmai apunea soarele , acolo ma jucam si cu un bumerang care la adus taicamiu dintr-o delegatie de la peles , bumerang din lemn de brad cioplit , dar l am aruncat odata si nu am mai putut sa il recuperez , desi era foarte bun se intorcea mereu , disperat l am sacit pe taicamiu sa imi cumpere altu , mi a luat unul de plastic ( verde ) , dar care era foarte prost caci nu se intorcea deloc , anyway vroam wakytally atunci costa 500 de lei daca imi aduc bine aminte , in casa traiam si cu unchiul pe care il sacaiam mereu , legam ate de ce apucam , faceam capcane , ridicam tot felu de lemne si cutii , aveam notiunea de univers , la mintea mea ridicola de atunci credeam ca imi fac naveta si zbor in spatiu , ce sa mai am fost si sunt un munte de energie umana …… , daca va spun ca imediat cum am invatat sa citesc m am apucat sa aflu despre lumea fantomelor , si vroiam sa invoc spirite si demoni , aveam o oglinda rotunda si imensa in sufragerie pe care incercam s-o folosesc ca portal pentru ” lumea de dincolo ” si ganditi-va ca faceam toate astea la varste de sub 8 ani ….

Daca va spun ca am si jefuit si dezbracat niste fete amenintandu-le cu un pistol de plastic cu bile o sa ziceti clar ca sunt sarit de pe fix , deh nici eu nu pot sa imi explic cum de ce si mai ales ce se intampla cu mine in aceea perioada , incercand sa agat o fata vorbeam cu ea mergeam pe sosea dar mergeam cu spatele ca sa stau fata in fata cu ea .. si ce credeti ca s-a intamplat , pai simplu ma lovit masina , la dracu eram obsesiv , ma duceam si o urmaream ce si cum face de la aceea varsta …

As putea sa scriiu zeci de mii de cuvinte despre viata mea de atunci dar prefer sa le encapsulez intr-un loc virtual pe undeva ravastie in memoria de zi cu zi , random access memory as zice asta cu putin aer umoristic …

Share the joy

One Response

  1. nullbyte martie 29, 2009

Leave a Reply